Hartă - Poltava

Poltava (în limbile ucraineană/rusă: Полтава; poloneză: Połtawa) este un oraș în Ucraina centrală. Poltava este centrul administrativ al regiunii Poltava și al raionului cu același nume din cadrul regiunii. Orașul are la rândul lui statutul de raion în cadrul regiunii. Populația orașului este de 313.400, conform estimării din 2004.

Data fondării orașului Poltava este necunoscută cu certitudine. Mormântul marelui conducător bulgar Baltavar Kubrat a fost găsit în vecinătatea orașului, iar numele orașului derivă de la titlul său princiar, purtat șî de predecesorii săi. Deși orașul nu a fost atestat mai înainte de anul 1174, autoritățile municipale au ales să sărbătorească aniversarea a 1.100 de ani de existanță a orașului în 1999, pentru niște motive care nu au fost explicate. Arheologii au descoperit că în zona orașului se găsesc urme de locuire încă din paleolitic, ca și din perioada scitică, ceea ce dovedește locuirea neîntreruptă a locului.

Numele actual al orașului este în mod tradițional legat de așezarea Ltava care este menționată în Letopisețul Ipatiev din 1174. Regiunea a aparținut Marelui Ducat al Lituaniei în secolul al XIV-lea. Orașul a trecut sub administrația Poloniei în 1569. În 1648, Poltava a fost ocupat de magnatul ruteno-polonez Jeremi Wiśniowiecki (1612-1651). Poltava a fost garnizoana de bază a unuia dintre cele mai distinse regimente de cazaci. În 1667 orașul a trecut sub stăpânirea Imperiului Rus.

În bătălia de la Poltava din 27 iunie stil vechi /8 iulie stil nou 1709, țarul Petru cel Mare, aflat în fruntea a 45.000 de soldați a înfrânt armata suedeză de 29.000 de oameni a feldmareșalului Carl Gustaf Rehnskiöld (care primise comanda armatei după rănirea regelui suedez Carol al XII-lea de pe 17 iunie).

„Ca un suedez la Poltava” a rămas o comparație pentru „total neputincios” atât în limba rusă cât și în cea ucraineană. Bătălia de la Poltava a marcat sfârșitul statutului de mare putere a Suediei și înclocuirea ei cu Rusia.

Orașul a fost gazdă a Mir Yeshiva în timpul primului război mondial până în 1921.

Vegetația naturală de stepă aproape că nu s-a păstrat aici. Pădurile și arbuștii, împreună cu centurile forestiere, ocupă aproximativ 7,5% din teritoriu, în principal de-a lungul malurilor râurilor, pe dune de nisip și rigole.